Si regreti.,

Sa stii si tu, copila proasta, oriunde ai fi.. ca daca lasi lucrurile sa se intample pur si simplu... ele se intampla. Langa tine, in spatele tau, deasupra ta.. Si nu le vezi.. 

Vorbesti prin idei care nu sunt ale tale, decizi scurt, eviti discutii si accepti hotarari straine..

Apoi te trezesti intr'o zi intr'o viata care nu e a ta, intr'o lume pe care tu insati ai creat-o, naiva, nestiutoare. Ai facut greseli.. Simple. Si lucruile au inceput sa penduleze in jurul lor. Le-ai intors spatele si le-ai lasat sa se intample. Iar si iar. Ai inchis ochii si urechile oricarui sfat, oricarei vorbe.

Si in ziua in care realitatea te priveste in ochi, goala, rece.. iti amintesti.. fiecare cuvant, fiecare povata, fiecare gand.. si regreti. 

Era o vreme cand simteam, atat de tare, atat de mult, incat nu-mi incapea sufletul intre peretii mei mov. Era o vreme cand plangeam, aveam atatea lacrimi, atata pasiune, atata ura..  era o vreme ..

Pentru o clipa te uiti in jur si esti convins ca ai viata perfecta, ca traiesti visul oricarui om de pe pamant, ca esti fericit si nimic nu-ti poate lua zambetul de pe buze.. Si totusi..

Fir-ar al dracului de amintiri!!

Amante..

Era tarziu. Atat de tarziu si ea pierduse de mult notiunea timpului. De parca nu mai avea sa fie niciodata a doua zi. De-acum n-avea decat sa urmeze o nesfarsita continuare a noptii lor de dragoste. Ofta

'Stii.. mi-as dori sa se termine timpul. Acum. Sa nu mai fie nimic'

El zambi scurt, trist, apoi se ridica intr'un cot si isi stinse tigara in scrumiera de pe noptiera.

'Mereu am crezut ca esti o romantica. Am citit eu, cumva, in ochii tai. Oare ai fost mereu asa?'

Rase. 'N-am fost nicicand. Vezi tu, a fost un motiv pentru care m'am facut avocata.'

Nu mai intreba nimic. Ea stia ca raspunsul fusese deja inteles. Nu era ea in patul lui. Era o alta. La fel cum erau toate femeile care adormeau langa el. Nu mai erau nici mame, nici neveste.. Nu mai aveau nici scrupule si nici onoare. Se tresformau, cumva, in barci goale, si'l asteptau tacute sa le urce panzele.

A adormit cu o mana pe umarul meu. Ii simt repsiratia calda pe o parte a gatului. Cealalta parte e rece. Mi-e frig...

Invata-ma!

Ne invata sa iertam, sa traim frumos..
Ne invata sa fim buni, sa avem grija de noi si de altii..
Ne invata sa iubim.

Sa uiti, te-a invatat cineva vreodata? Sa ii lasi pe oameni sa plece, fara sa-ti blestemi zilele si sa-ti calci viata in picioare. Sa-ti tii capul sus si privirea in fata, fara sa-ti fuga coltul ochiului la ce-ai lasat in urma. Sa nu te invarti ca un dement prin casa cautand urme de ieri.. Sa te ierti pe tine, si sa-ti mai dai o sansa, te'a invatat cineva?

Poate ar trebui sa stii sa ii lasi pe altii sa plece, daca tu nu stii sa pleci. Poate ar trebui sa inchizi ochii si sa nu te uiti la ei cand privesc inapoi. Sa ramai acolo si sa te prefaci ca nu te doare.

Ma doare pieptul de ciuda. Imi fierb tamplele si ma ustura sufletul. Doar de ciuda..

Acasa

Orasul mic cu strazile inguste si esplanada veche, cu cazinourile rasarind la fiecare colt si tot mai multe baruri Parcul, lacul secat si padurea de pe deal.. Fata blocului, cu copii, barfe si povesti de dragoste..

Pietrele de pe malul siretului si dealurile din'aintea lor, cu cararea din gradina care duce spre ele. Hotarul rasunand de glasuri, fantanile'adanci, cainii din strada. Paturile intinse pe iarba si painile proaspete. Hramurile si diminetile la fan...

Soba calda si patul de sub icoane. Soseaua de departe cu banca si povestile ei.. Semintele si berea de la poarta, saruturile pe'ascuns si pescuitul la balta. Coronitele din flori nemuritoare si dovleceii prajiti..

In oricare colt al lumii imi umbla pasii, in astea trei raiuri imi ramane sufletul..

A nins si'a iesit soarele..Si iar a nins..
Am pierdut cateva pariuri la munca cu vremea de Anglia in care primesti 8 anotimpuri intr'o zi.

Esti rece. Rece si mandru . Asa ai fost intodeauna??
Si acum cand vorbesc cu tine ma uimesc. Oare unde am gasit libertatea si frumusetea pe care o vedeam in caracterul tau?
Parca a luat'o marea.. Sau orasul cu strazile aglomerate si masini scumpe... Ti'a luat frumusetea si ti'a lasat rautatea asta in priviri..
Te uiti la mine cu privirea pierduta. Imi povestesti de cluburi si femei cu silicoane..
Unde s'a pierdut iubitul meu ce'mi vorbea de mama si de copilarie.. Pe unde l'ai lasat?
Unde e el, care'mi stergea lacrimile si'mi mangaia chipul..

Soaree

Am avut trei luni de iarna fara nici o urma de soare; A zambit ieri cateva ore, si a si umplut strazile de lume..


Ma rog, eu l-am vazut de pe geamul biroului mai mult, dar m-am plimbat la pranz prin parc si mi'am amintit de alti sori, din alte vremuri..

E frumos Castle Park, dar parca tot  altfel era soarele in fata blocului sau pe ulita satului..

Daca mi'ai spune sa fug pana la capatul pamantului dupa tine, as veni, ca o proasta.
Cu ochii inchisi si cu inima'n palme. As cara'o dupa mine pe banci de tren sau prin avione, as inota cu ea oceane adanci si as merge pe carari pustii pe'ntuneric. Nu mi'ar trebui lumina, nici stele sa ma ghideze. Mi'ar fi inima calauza destula. Ar sti ea unde esti si cum sa te gaseasca.

Copaci

Am fost candva copac - adanc plantata langa oameni si locuri. Si cineva m'a taiat si m'a dus departe si m-a lasat sa'mi urmez scopul. 

Acum pot sa ma tranform in lemne de foc, in usi sau in carti, cine stie... Pot sa ma fac orice se fac copacii, dar nu pot sa ma plantez inapoi, ca nu'mi mai cresc alte radacini.

Oamenii facuti sa stea locului toata viata, raman acolo unde au fost plantati. Oamenii taiati de la radacina isi umbla tot restul zilelor, fara liniste sau adapost. Ca nu multi sunt cei cu destula forta sa'si creasca singuri radacini si sa'si gaseasca linistea.

Cand am revazut ochii negri si i'am intrebat ce mai fac, mi'au spus ca fac ce faceau si'nainte, doar ca mai bine. M-am suparat.

El e inca copac... Frumos, mandru, demn si verde.

E fericit, traindu'si aceeasi rutina de fiecare anotimp si mereu crescand mai mandru si cu radacinile tot mai lungi. Ca toti copacii. 

Dar e infipt locului si nu pleaca nicaieri. Oricat de inalt ar creste, departarile lui sunt mereu limitate si nu o sa stie vreodata ce e in spatele orizontului. 

Noi, copacii astia smulsi de la locul nostru, suntem calcati in picioare, taiati in bucatele, amestecati si umblati drumuri lungi.  Noi ne pierdem inatimea, mandria si frunzele si purtam dorul padurii in suflet. Dar orizontul nostru e mult mai larg si fie in pagini de carti, lemne de foc sau usi, avem libertatea cu noi, si amintirile'n spate.

Odata taiati, lasati copacii sa'si urmeze soarta; Nu mai incercati sa-i duceti inapoi, in padure...

Ti-am adus ciocolata...

'Ciocolata ii face pe oameni fericiti;. Ti-am adus ciocolata'

Se uita la mine cu ochii ei mari si albastri. A intins manuta catre mine si mi-a zambit.

'Mananc-o tu, Ana. Mi-e nu-mi trebuie'
'Mami a zis ca ciocolata are ceva care ii face pe oameni fericiti. Iar eu sunt deja fericita. Ia'o tu!'
'Dar si eu sunt fericita.'
'Ba nu esti. Oamenii fericiti nu plang, si tu plangi mereu.'
'Si oamenii fericiti plang cateodata..'
'Da? Atunci hai sa o impartim!'

Rutina..

Ajungi acasa si cauti ceva sa te faca sa te simti mai putin singura..
Poate muzica, poate un film prost pe care l-ai mai vazut si aseara, sau poate o carte lunga si trista.

Degeaba.. te pui in patul gol si ti-e mai dor decat poti sa induri. Iar nu adormi pana prea tarziu si te trezesti cu cearcane prea adanci pentru orice fel de de fond de ten.

Dar ziua ti-e bine, ca biroul e plin de oameni cu zambete pe fete, ce se prefac ca si tine ca le place jobul pe care l-au ales. Ti-e bine, ca si pe strazii, unii mai putin grabiti isi fac timp sa-ti zambeasca si te molipsesti de pofta de viata de la unii sau de la altii, si mai uiti de-ale tale.

De noapte ti-e frica, stiu. De patul gol, de casa in care tot ce auzi e ecoul, de ploaia- singura care iti bate in geam si la usa, de felinarul de langa poarta care'ti aminteste de alte felinare.. Pana si de leaganul din curte te temi, ca parca si ala'i prea mare pentru un singur om.

Barbatul insurat..

Feriti'va, daca aveti mila de voi si va temeti de suferinta..

Am iubit doi si mi-am facut singura rani mai adanci decat poate timpul sa vindece.
Unul era matur, inteligent si cu capul pe umeri, cu un job respectat si o familie fericita.. doi ochi negri si un zambet prea frumos ca sa-i reziste sufletul meu.
Celalalt era un copil mare, cu cei mai albastri ochi pe care i'am vazut si cu o energie de adolescent. Iubea cu o pasiune imprevizibila si lua viata in gluma..
Unul a plecat de buna voie si nu s-a uitat inapoi. De celalalt am fugit eu, ca m-am temut de libertatea care-i curgea prin sange si de dragostea de viata molipsitoare...

Cu toate lacrimile varsate si toata suferinta, dac'as da timpul inapoi si m-as mai vedea odata in fata aceleasi decizii, chiar cu tot ce stiu acum m'as arunca in bratele lor cu ochii inchisi si sufletul impacat.
De ce? De proata.. ca asa am fost mereu. Constienta de adancimea prapastiei m'am aruncat cu capul inainte si m'am bucurat de libertatea caderii, oricat de tare m'as fi izbit de pamant la final.

Iar ma mut..

Iar am viata in genti in mijlocul camerei.. Las si casa asta in urma maine, cu amintirile ei cu tot.

Peretii astia imi stiu povestea, si'o sa le fie dor de mine.. de visele gandite cu voce tare in mijlocul noptii, de lacrimile varsate pana dimineata... de chitara mea si de muzica mereu data prea tare.. o sa le fie dor si de Tzitz si de zgarieturile de pe usa facute la 4 dimineata.. off.. tare ma atasez de lucruri ca o proasta. Dar a fost o vreme cand doar peretii astia ma ascultau, si stiu c'ar fi vrut si sa ma mangaie..

O sa am leagan in curte, si'o bucatarie maaaare..

Puternica..

Sa stii ca sunt o femeie puternica, nu te-ai inselat. Nu te uita asa la mine..si femeile puternice plang..

Ca e acolo un muschi pe care'l antreneaza suferinta, si creste.. si devin si mai puternice.

Tu poate nu stii cum e sa doara, de aia crezi ca sunt o lasa. Poate n-ai stat niciodata nopti intregi treaz doar pentru nu vroiau sa ti se termine lacrimile.. 

Poate n-ai simti vreodata ca nu-ti gasesti locul, nicaieri, si ca cea mai mare parte din tine e undeva unde nu mai poti sa ajungi. 

De-aia ti-am zis sa nu lasi trecutul sa rupa bucati din tine.. Dar tu te-ai uitat la mine ca la o nebuna si n-ai inteles nimic. Daca il lasi, pleaca cu ele, si te trezesti o epava. Te uiti intr'o oglinda incercand sa-ntelegi cine-ai ramas. Si nu poti. 

Acasa

''O sa ne vedem toti acasa..''

De ce nu spui si cum o sa fie?... Ca toti o sa fim mari, cu riduri si griji? Ca n'o sa se joace nimeni in pe strada? Ca Siretul si campul n'o sa mai aiba farmec?

De ce nu spui, tata, ca hotaru'i pustiu? Lavinia'i moarta si Alex drogat.. ca batranii s-au dus, si din pamant nu ne dau nuci.. Ca pana si betty'i batrana. Ca banca de la poarta e veche si gardul nevopsit..

O sa ne vedem acasa, si'o sa fim toti niste straini.. 

Nu stii cat de tare dor sperantele astea frumoase.. cand eu nu mai stiu cum arata soarele..

Nebuna..

M-am trezit intr'o lume de nebuni. M-am uitat in jur si-am vazut doar iluzii, amintiri si vise.
Nu mai am planuri, scopuri sau sperante.. N-am nimic, si nu-mi doresc nimic..
Realizez din cand in cand ca toata nebunia e doar in capul meu.. Lumea asta e cum a fost intotdeauna, diferita pentru fiecare.

Imi vine sa plang fara motiv si simt cu imi pierd mintile pe zi ce trece. Mi-e frica sa ma gandesc ca maine e un nou inceput.. ca m-am saturat de inceputuri. Vreau cuprins.. doar cuprins, ca si de finaluri ma tem, c-am citit prea multe basme..

Ochii

Ochii negrii, de care am vorbit prea putin si pe care nu i-am uitat niciodata..
Ne-am reintalnit, cum ne-am promis candva . Ne-am intalnit si-am fost, pentru prima data, cum mi-am dorit mereu sa fiu. In bratele lui, la miezul noptii, intr-un parc pustiu si un frig ingrozitor.
N-am vorbit, pentru ca noi niciodata n-am avut nevoie de cuvinte. Sa-i ascult inima batand atat de tare mi-a fost deajuns.
Si mi-a zambit ca atunci, cu aceeasi privire care imi intoarce paginile sufletului si ma cunoaste cu totul, fara nici o intrebare.. Fir-ar al dracului de zambete, ca de ele ma tot indragostesc..

Tu ai simtit?

Nu stiu daca ai simtit vreodata singuratatea aia, cand nici o suta de suflete in jurul tau nu te mai incalzesc. Nici mama, nici frate, si oricat de plina de oameni ar fi camera in care esti, tu toti simti ca esti ultimul om de pe pamant..
Ei bine daca n-ai simtit-o, stai linistit. O sa-ti vina si tie randul.

Ma doare sufletul gol

 Ma trezesc in fiecare dimineata cu pofta de viata, dar adorm amintindu-mi ca tot imi pierd mintile..
Cand ajungi sa nu mai intelegi nimic la tine, sa stii ca nu esti pe drumul cel bun. Si tu sa nu faci ca mine. Tu sa privesti inapoi, sa intelegi care pasi i-ai facut gresit, sa te-n drepti si sa mergi inainte..
Eu am privit inapoi, de un milion de ori, dar niciodata nu mi-am vazut greselile, nu am invatat nimic.. Si m-am intors in trecut de atatea ori, incat nu am mai reusit sa imi revin.. Am ramas acolo, inapoi, cu toate usile inchise in jurul meu..