Creierul meu e o banda stricata. Cand nu aud soaptele lui repetandu-se neincetat  , revad iar si iar ultimele ore in Romania. Retraiesc clipele interminabile in care ii priveam pe cei care imi plangeau plecarea , clipele in care am strans-o in brate pentru ultima data pe cea care imi asculta tampeniile si imi stergea lacrimile zi si noapte .. Clipele in care sufletul meu era teribil de incurcat intre entuziasm si regrete .
Il priveam printr'un geam din tren pe cel care nu a stiut cum sa imi fie tata .  Vedeam cum isi ascundea lacrimile.. Oare chiar ii pasa? Indierent de ce simtea el in momentele alea , era mult prea tarziu . Lucrurile nerezolvate la timp raman nerezolvate pe veci .
In fine.. sunt mult prea multe de povestit si pagina asta e intoarsa de mult.

In scurt timp , pentru cei pentru care am contat acolo , voi fi doar o amintire prafuita . Si oricum nu i-as putea judeca. Lucrurile si-au reluat cursul si viata merge inainte .

Aici , multi ma intreba cum e Romania .. si habar nu am ce sa le zic . Eu am dispretuit mereu Romania pentru conducerea de rahat si pentru oamenii "mult prea destepti" care s-au nascut in ea. Am iubit insa tara asta pentru ce am avut eu acolo , pentru romanii care imi dadeau zi de zi motive sa zambesc . Nu as avea ipocrizia sa spun ca mi-e rusine ca sunt romanca . Am fost fericita acolo , cat timp cei pe care ii iubesc au avut grija sa fiu ..


Vreau uneori sa ma trezesc in patul meu si sa imi petrec ziua cu cei de care mi-e dor acum..
Dar am inceput o viata noua .. si inca astept sa ma dezlege cineva de trecut..