E tarziu ..sau prea devreme.. Suna telefonul , numar privat . Rapund cu acelasi "yah" lenes.

O voce dureros de cunoscuta imi vorbeste in grai romanesc. "Neata , mam'!"   Nu .. Doamne te rog , nu!

"Ce vrei , bogdan? " "Vreau sa imi deschizi usa , puiu'. E destul de frig in Anglia asta a voastra .. si ploua. "

Poftim? Ce naiba se intampla ?  " Nu cred. Nu te cred"

Cobor scarile mult prea repede. Ma astept sa ma impiedic din clipa in clipa , totusi nu o fac. Imi tremura mainile , sunt nedumerita . Deschid usa si mi se izbeste zambetul lui de suflet. Ma ia in brate si ma saruta usor pe frunte. Raman nemiscata , tintuita in pamant..

"Pot sa intru , iubire? Am condus mult.."

Il las sa intre.. Soc total..

Intr-un tarziu mi-am revenit  si i-am sarit in brate. I-am sarutat buzele .. Ah , cat mi-era de dor..

"Ce cauti aici? Cand ? De ce?"

Mi-a oprit vorbele cu un sarut scurt . M-a luat in brate si m-a dus in camera . M-a sarutat pasional si...

Si mi-a sunat telefonul . M-am trezit bucuroasa ca a fost vis , dar trista ca s-a terminat atat de repede. Nu as mai cadea in bratele lui in realitate , dar in vis parea sa-mi fie bine ..

Cum spuneam mi-a sunat telefonul ...

"Hey baby , are you ok?"

"Yah babe .. i was sleeping.."

"Hopefully i was part of your dream"

"Yah .. you were..."

...

Si ziua reusesc sa il tin departe .. Dar noapte il aduce aici , dureros de real .. Mi-e bine. De ce nu pot sa il las in urma? De ce nu poate face parte doar din trecutul meu?

Totusi nu doare .. Dar e prea mult ..