Tata

Alergam desculţă prin iarba scăldata-n roua. Mă luai in brate , tată , imi impleteai romaniţă-n păr şi-mi sărutai cu drag fruntea. Ascultam pe prispă şoaptele noptii şi-mi spuneai poveşti cu zâne.
De ce , tată? De ce-ai ales sa te distrugi . De ce n-ai luptat să-mi fii alături cand aveam mai mare nevoie de tine?

Priveşte-ma , tată. Nu mai sunt de mult fetiţa ta imbujorata si zambitoare . Nu mai am rochiţă albă şi nici romaniţă-n păr.
De mult am înţeles nepăsarea si indiferenţa ta şi de mult ştiu c-ar trebui sa te urăsc . Să-mi văd de viaţă fără să-mi amintesc măcar numele tău. După ataţia ani, mie totuşi mi-e dor...

Alcoolismul e o boala tata , stiu . Dar tu nu ne-ai purtat destulă dragostea sa lupţi cu ea..