Fara reguli

Ca să-mi ating scopurile , am luptat. Şi-am reuşit aproape întotdeauna 

Dar când vine vorba de războiul ăsta cu amintirea ta .. n-am arme , n-am armură , n-am strategii , n-am forţă .. n-am nimic . Când vine vorba de tine ,  uit tot ce m-a invăţat viaţa asta până acum (care deşi e târfă cu sânge rece , e o profesoară extraordinară). 

Tot ce pot să fac e să privesc cum îmi ataci sufletul . Şi , ori ai strategii excelente , ori o faci involuntar . Mă ţii lipită de pământ , slabă  şi neputincioasă, şi mă minţi că acolo mi-e bine , că vobele frumoase şi visele sunt tot ce am nevoie.

N-avem reguli . Nu te opreşte nimeni să mă ataci când sunt la pământ . Am căzut de la început . Amintirea ta s-a jucat cu mine cum a vrut . M-a lăsat să câştig lupte după lupte , să mă cred invincibilă , să cred că te-ai retras din sufletul meu . Apoi m-a lovit iar ; mi-a arătat că de unde sunt eu , aşa aproape de pământ , nu prea am ce să fac..

Şi uite-te la ea cum îmi controlează viaţa. Uite-te la ea cum nu se lasă ştearsă .. 

Ce te faci dragul meu , dacă intr-o zi o să-mi rămână doar o umbră de suflet . Atunci o să pleci ? Sau să-ţi găseşti loc şi acolo.. 

Nu mă mai amăgi cu vorbe şi vise . Lasă-mă să mă ridic şi să lupt . Fără arme , fără strategii , fără forţă . Şi-o să vezi că înving , Şi-o să-mi laşi sufletul in pace.