În zadar

Mai erau câteva ore . Putea să citescă în zâmbetul lui disperarea cu care ar fi vrut să o ţină lângă el. Conducea..  ÎI era frica să o privească . O ţinea strâns de mână şi tresărea uneori. Ar fi vrut amândoi ca drumul spre aeroport să dureze o veşnicie .. Ea ştia că ultimul sărut urma sa îi sfâşie sufletul ..

A ţinut-o în braţe până a trebuit să plece.. I-a ridicat usor părul şi i-a incheiat la spate un colier. Ea l-a privit zâmbind trist şi l-a sărutat. S-au privit în ochi pentru câteva secunde. Ea s-a întors şi a plecat fără să privească în urmă , la fel cum pleacă mereu ..
Ar fi vrut să urle .. ar fi vrut să se întoarcă în braţele lui şi să nu fie niciodată nevoită să îi dea drumul.. ar fi vrut să plângă .. Totuşi avea pe chip acelaşi zâmbet formal si prefăcut , care putea minţi pe oricine..
A privit în gol, ţinând strâns în mână colierul, până a aterizat.. Ştia că din acel moment plătea clipele de fericire din ultimele zile , şi ştia că urma să le platească mult timp de atunci..

E conştientă că viaţa ei e o luptă , dar a decis să schimbe taberele.. Nu mai luptă să-l uite (e un război în zadar) .. Luptă să-l aibe lângă ea , şi cea mai grea bătălie e cu ea însăşi .