Sper sa invat intr'o zi sa stau fata in fata cu trecutul fara sa-mi fie teama, fara sa alung fiecare gand ce ma intoarce inapoi.
Mi-a fost prea frica.Am intors spatele si am ignorat razboiul. Am crezut ca pot sa ma furisez fara sa lupt. Am crezut ca o sa se termine pur si simplu, c-o sa raman nevatamata... Dar trecutul neinvins de gaseste si in gaura de sarpe, cand te astepti mai putin.. Te doboara nepregatit si te lasa sa iti lingi ranile si sa te tarasti, te lasa sa te vindeci doar ca sa te poata dobori din nou si din nou. Regretele ignorate se ascund in suflet si cresc.
Si poate n-o sa doara vreodata mai putin, dar poate intr-o zi o sa merg mai departe. De atata timp ma tarasc ca o lasa..
Mi-e frica! Mi-e atat de frica sa ma ridic si sa privesc inapoi. Mi-e atat de frica sa accept, sa regret, sa plang, sa urlu, sa-mi fie dor si sa ma doara..
Mare dreptate ai , dar fi curajoasa , ai incredere in Dumnezeu si in tot ce tine de el , fiecare durere are un rost in viata noastra . Numai bine !
RăspundețiȘtergere