Ochii

Ochii negrii, de care am vorbit prea putin si pe care nu i-am uitat niciodata..
Ne-am reintalnit, cum ne-am promis candva . Ne-am intalnit si-am fost, pentru prima data, cum mi-am dorit mereu sa fiu. In bratele lui, la miezul noptii, intr-un parc pustiu si un frig ingrozitor.
N-am vorbit, pentru ca noi niciodata n-am avut nevoie de cuvinte. Sa-i ascult inima batand atat de tare mi-a fost deajuns.
Si mi-a zambit ca atunci, cu aceeasi privire care imi intoarce paginile sufletului si ma cunoaste cu totul, fara nici o intrebare.. Fir-ar al dracului de zambete, ca de ele ma tot indragostesc..