Barbatul insurat..

Feriti'va, daca aveti mila de voi si va temeti de suferinta..

Am iubit doi si mi-am facut singura rani mai adanci decat poate timpul sa vindece.
Unul era matur, inteligent si cu capul pe umeri, cu un job respectat si o familie fericita.. doi ochi negri si un zambet prea frumos ca sa-i reziste sufletul meu.
Celalalt era un copil mare, cu cei mai albastri ochi pe care i'am vazut si cu o energie de adolescent. Iubea cu o pasiune imprevizibila si lua viata in gluma..
Unul a plecat de buna voie si nu s-a uitat inapoi. De celalalt am fugit eu, ca m-am temut de libertatea care-i curgea prin sange si de dragostea de viata molipsitoare...

Cu toate lacrimile varsate si toata suferinta, dac'as da timpul inapoi si m-as mai vedea odata in fata aceleasi decizii, chiar cu tot ce stiu acum m'as arunca in bratele lor cu ochii inchisi si sufletul impacat.
De ce? De proata.. ca asa am fost mereu. Constienta de adancimea prapastiei m'am aruncat cu capul inainte si m'am bucurat de libertatea caderii, oricat de tare m'as fi izbit de pamant la final.