M-a rugat să ne dăm o şansă.. să ieşim . Chiar dacă ieşeam seară de seară şi povesteam cum suferim după poveşti de dragoste , cum plângem singuri când plouă , cum aşteptăm să răsară soare , sau măcat lună şi în sufletul nostru..M-a durut.. că ştie că plâng după trecut , că nu m-am descotorosit de amintiri.. M-a durut fiindca cu genul ăsta de prieten nu poţi avea o relaţie.. Şi "împreună" dacă am fi tot am petrece timpul râzând , bârfind şi povestit ..
Iar să îl sărut ar fi ca şi cum mi-aş săruta fratele..
Aş vrea să încerc să mă îndrăgostesc de el , pentru că nu vreau să îl văđ suferind. Dar mai am de şters regrete şi lacrimi din suflet , şi 2000 de km de dor..
incearca sa nu ! ;)
RăspundețiȘtergeremda...mi s-a intamplat si mie si aveam un sentiment ciudat de vinovatie si tristete...urasc momentele astea, dar se intampla..Oricum eu zic sa nu, dragostea e altfel, daca nu sunt fluturi in stomac de la inceput, nu e nimic. PRIMELE ZILE, LUNI SUNT CELE MAI FRUMOASE SI INTENSE cand te indragostesti, deci nu e prietenie "frateasca"...sau cel putin asa ar trebui sa fie, asa le-am trait eu :P
RăspundețiȘtergere:-< dificil...
RăspundețiȘtergereE cam greu, nu te poți forța să-l iubești. Deși ar trebui să-ți spun că încercarea moarte n-are și că ai putea măcar să încerci să vezi cum e, ceva în mine spune să nu faci asta. Am trecut și eu prin așa ceva, dar, spre deosebire de tine, i-am refuzat și mi-am continuat relațiile de prietenie cu ei :)
RăspundețiȘtergereUnele relatii sunt facute pentru a ramane doar relatii de prietenie ... nu incerca altceva ca dupa nu o sa mai ramana nimic ...
RăspundețiȘtergere