sâmbătă, 17 septembrie 2011

Niciodată..

Aminteşte-mi să nu trăim împreună .. ar fi păcat să dispară toată pasiunea.. ar fi păcat să se plictisească degetele tale de talia mea.. Aminteşte-mi să te am doar cât să-mi potolesc pofta de tine ..şi să te las să pleci până plâng de dor , apoi să te am iar ..
Pentru că prefer fericirea la intensitate maximă , şi prefer să nu mă plictisesc de ea.
Ce ai , nu te va face niciodată destul de fericit..


Mi-e dor de degetele tale pe pielea mea..

4 comentarii:

  1. Dureros .. dar nu te pot contrazice. Prfer fericirea la intensitate maxima, dragostea cat mai pasionala, profunda ... nu sa fie in fiecare zii aceleasi lucruri.

    RăspundețiȘtergere
  2. Dacă nimic nou nu apare la orizont, dragostea dispare încetul cu încetul și se transformă în obișnuință. Păcat când se ajunge la asta...

    RăspundețiȘtergere
  3. atat de paradoxal ca dragoste si monotonie pot coexista in aceeiasi frazare.. :(. i hate this world sometimes..

    RăspundețiȘtergere