Inca..

Intru pe usa aia ... (da aia care acum e mereu descuiata si are doar un singur halat agatat) si simt golul ala (stii tu , pe care il stim noi din aeroporturi si gari) pe care nu pot sa il umplu cu nimic.. Schimb apa florilor (pe care mi le-ai dat cand ne-am certat , ca-ti facusesi iar bagajul si vroiai sa pleci) si mai arunc un crin, uscat intre timp. E-atata spatiu . Camera asta mica arata de parca n-a fost niciodata mai mare si mai goala. Oricum, i-am spus ca o sa ramana asa.. Ca n-o sa mai intri niciodata pe usa aia , si n-o sa mai fie nici un halat violet agatat. I-am spus ca s-a terminat. Ca poate , uneori , o sa auda vocea ta din difuzorul laptopului , dar o sa fie din ce in ce mai rar. Si'o sa m-asculte cum plang , dar deja s-a obisnuit cu asta.. I-am spus ca o sa ne chinuim amandoua , si o sa te scoatem de aici. Ce? Credeai ca ai plecat deja? Nici pe departe.. Esti peste tot.. pe perne , in dulapuri , in draperiile de la geam , pana si pe masuta de cafea .. I'am spus ca o sa vorbim cu tot orasul. Ca , slava Domnului , nu esti numai in casa asta , esti peste tot..

As vrea sa dau timpul inapoi , Bogdan. As vrea sa te iubesc doar din vise si sa nu mai doara atat de rau..