O victorie care a distrus tot..

Nu mai stiu sa scriu.. Nu mai stiu sa ma citesc , sa ma inteleg.. Nu ma mai regasesc.
Mi-era asa usor sa vorbesc de vise , despre povesti , secrete si dorinte ascunse.. Mi-era usor sa vorbesc despre noi atunci , cand tot ce-aveam era un viitor inchipuit ,  promisiuni si minciuni dulci. Era frumos...

Ne-am indeplinit visele, si le-am pierdut. Si-am pierdut tot ce-a fost frumos in povestea asta.. de fapt am pierdut chiar tot ce a fost..
Ar fi trebuit sa ramanem ca atunci .. ar fi trebuit sa ne regasim o noapte si sa plecam fiecare pe drumul lui .. Ar fi trebuit sa raman micul tau secret pentru totdeauna. Am gresit cand mi-am dorit mai mult de o noapte in bratele tale .. Am gresit cand m-am imaginat in locul ei, langa tine, la fiecare apus si rasarit. Si tu ai gresit ca ai avut curaj sa lupti .. Si ai castigat o lupta .. o victorie care a stricat tot.
Visele erau atat de pline de culoare si speranta.. Iar realitatea a luat pana si ultima urma de frumusete.

Sa incercam sa avem o relatie normala a fost o prostie . Sa ne prefacem ca functioneaza a fost si mai prostesc.. Relatiile normale nu functioneaza cu 10 ani si 2000 de km intre ele.. Visele da. Povestile functioneaza, si-s frumoase. Iar lacrimile pe care le provoaca sunt pline de speranta , nu de regret..

Ce-am ajuns acum , nu trebuia sa fim niciodata. Intre noi n-ar fi trebuit sa existe vreodata plictiseala , ignoranta sau indiferenta. Intre noi , cei care credeam cu atat forta in visele noastre, cei care adormeam in bratele altora si ne visam unul pe celalalt , trebuia sa fie doar pasiune si dorinta.. Iar acum nu mai e nimic.. E doar plictiseala , indiferenta si regret.

Noi n-am fost facuti sa fim impreuna ca un cuplu, ci ca un vis..

PS: Imi placea mai mult cand ma adorai..