marți, 9 octombrie 2012

Amanta..

Mi'ai privit, tacut, trupul alb si gol intins pe patul tau. Parca ti-era frica sa m-atingi, cand mainile tale ar fi putut atat de simplu rupe bucati din mine. Mi-ai ascultat respiratia lenta, fara sa indraznesti sa te-apropii prea mult.. ''Nu e corect..', ai soptit intr'un tarziu. Ti-am privit ochii albastri si-am zambit. ''Ce nu e corect? Te temi ca o sa ma ranesti, ca o sa sufar?'' Ai afirmat din cap. Mi-am trecut mainile prin parul tau si ti-am sarutat buzele. Ai tresarit.
'' Stii ca o sa plec, stii cine ma asteapta acasa..'' 
''Stiu si c'o sa doara.  dar inca nu m-ai auzit plangandu-ma''
'' De ce esti aici?''
''Ca's fericita.''
''Esti frumoasa..''


sâmbătă, 29 septembrie 2012

Cum sa ma pierd de tine

As plange pana dorul tau seaca din suflet - dar imi curg ochii cu totul si-mi cad pleoapele
As tipa pana soaptele tale surzesc din urechi - dar se-neaca vocea in propriul ecou si se pierde
Si-as traspira pana dragostea de tine iese prin porii - dar mi se usuca tot trupul si cade

O sa ma iau si-o sa m-arunc in mare. O sa ma scufund in adancuri, ca nu cumva sa ma culeaga soarele si sa ma ploua peste tine iar..  


miercuri, 26 septembrie 2012

Interzis


Ma privesti plangand. Iti treci degetele prin parul meu si taci. Stii cat as vrea sa ma iei in brate si sa ma tii strans , totusi nu o faci. Imi stergi lacrimile si ma saruti. Zambesc..

Stiu cat de naiva sunt in ochii tai. Stim amandoi c-o sa sufar. Si stiu ca iti pasa, dar ti-e greu sa ma lasi sa plec.
Pe tine te iubesc pentru ca pot sa te am in fiecare noapte, desi nu vrei fi niciodata al meu. Te iubesc pentru ca ma sperie dorinta pe care o trezeste in mine fiecare privire de a ta. Te iubesc pentru ca stiu ca o sa inchizi ochii in bratele altei femei, si-o sa ma visezi. Te iubesc pentru ca imi esti interzis. Te iubesc pentru ca nu ar trebui sa te iubesc..



marți, 25 septembrie 2012

Ridica-te si lupta

O sa ma oblig sa vizualizez cele mai frumoase momente;  sa mi'i imaginez plangand pe toti cei pe care i-am lasat in urma ; sa imi amintesc toate greselile teribile pe care le-am facut. O sa accept , o sa regret , o sa plang , o sa urlu , o sa imi fie dor si-o sa ma doar. O sa ma conformez..


Sper sa invat intr'o zi sa stau fata in fata cu trecutul fara sa-mi fie teama, fara sa alung fiecare gand ce ma intoarce inapoi.
Mi-a fost prea frica.Am intors spatele si am ignorat razboiul. Am crezut ca pot sa ma furisez fara sa lupt. Am crezut ca o sa se termine pur si simplu, c-o sa raman nevatamata... Dar trecutul neinvins de gaseste si in gaura de sarpe, cand te astepti mai putin.. Te doboara nepregatit si te lasa sa iti lingi ranile si sa te tarasti, te lasa sa te vindeci doar ca sa te poata dobori din nou si din nou. Regretele ignorate se ascund in suflet si cresc.
Si poate n-o sa doara vreodata mai putin, dar poate intr-o zi o sa merg mai departe. De atata timp ma tarasc ca o lasa..
Mi-e frica! Mi-e atat de frica sa ma ridic si sa privesc inapoi. Mi-e atat de frica sa accept, sa regret, sa plang, sa urlu, sa-mi fie dor si sa ma doara..

joi, 28 iunie 2012

Ochii negri

L-am cunoscut cand nu ma stiam nici pe mine , cine sunt sau ce caut. Si mi'a zambit, dulce si sincer. Dar vezi tu , zambetul lui mi-a intrat direct in suflet, fara sa intrebe sau sa ceara voie.
Ne vedeam zi de zi , respectand aceasi atitudine formala, impusa. Ne priveam uneori, mai mult sau mai putin involuntar, si reveneam fiecare la ale lui.

Si-asa am lasat sa treaca zile si luni, luptand sa reinvii povesti esuate si sa tin langa mine oameni pierduti.. pana am realizat intr'o zi cat de indragostita eram de el.
Am ramas la fel , zambindu'i formal in fiecare dimineata si furisandu-ma seara tarziu pe banca , la 'o poveste'. As fi putut sta o vesnicie, in bataia unor ochi negri , vorbind despre fericire si despre un Dumnezeu in care nici eu si nici el nu mai credeam, sau baiguind nimicuri pe care oricum le-ar fi ascultat fascinat, ore intregi..

Si ma obisnuisem sa caut si sa gasesc mereu motive sa nu ma mai ridic de pe banca. Ma obisnuisem sa povestesc si sa ascult, sa sfatuiesc si sa invat.. sau sa tac si sa ii simt prezenta.
Si totusi avea sa se termine , sa plec pe drumul meu cu zambetul lui pecetluit in suflet si sa nu mai revad vreodata ochii negri. Aveam sa raman cu sutele de intrebari si sa ma cert iar, ca n-am avut curaj. Ma resemnasem.




Dar a plecat el. Si n-am vazut ochii negrii de prea mult timp. Nu am auzi glasul cald vorbind despre fericire. Si n-are rost sa vorbim despre banci goale..







marți, 12 iunie 2012

Ne-am iubit , nu-i asa? Si tare greu ti-a fost sa treci peste, sa uiti, sa renunti la .. cum? ''persoana pe care am iubito cel mai mult in viata mea...mai mult decat propria pesoana'' . Vai , Bogdan .. dar ce greu ti-a fost. Dupa o luna de zile in care eu mi-am varsat sufletul si-am ascultat cum mi se sfasie fiecare nerv putin cate putin.. tu ti-ai gasit marea iubire.. sau , ma rog, alta mare iubire.
Stiam. Stiam cat de ipocrit esti si m-am chinuit cu toata forta sa nu cred. Sa cred ca m-ai iubit si ca ti-a pasat. Sa cred ca nu poti sa uiti asa usor, nu dupa toate vorbele alea care ma-ntorceau mereu inapoi..

Dar ma rog .. cui ii mai pasa? Te invidiez. Ai stiut sa minti atat de frumos si cu atata pasiune. E un talent, sa stii. Nu multi il au iar unii nu stiu sa il foloseasca. Tu te-ai descurcat de minune.

Ma intreb ce-am fi fost .. daca n-am fi devenit 'noi'..

vineri, 13 aprilie 2012

Inca..

Intru pe usa aia ... (da aia care acum e mereu descuiata si are doar un singur halat agatat) si simt golul ala (stii tu , pe care il stim noi din aeroporturi si gari) pe care nu pot sa il umplu cu nimic.. Schimb apa florilor (pe care mi le-ai dat cand ne-am certat , ca-ti facusesi iar bagajul si vroiai sa pleci) si mai arunc un crin, uscat intre timp. E-atata spatiu . Camera asta mica arata de parca n-a fost niciodata mai mare si mai goala. Oricum, i-am spus ca o sa ramana asa.. Ca n-o sa mai intri niciodata pe usa aia , si n-o sa mai fie nici un halat violet agatat. I-am spus ca s-a terminat. Ca poate , uneori , o sa auda vocea ta din difuzorul laptopului , dar o sa fie din ce in ce mai rar. Si'o sa m-asculte cum plang , dar deja s-a obisnuit cu asta.. I-am spus ca o sa ne chinuim amandoua , si o sa te scoatem de aici. Ce? Credeai ca ai plecat deja? Nici pe departe.. Esti peste tot.. pe perne , in dulapuri , in draperiile de la geam , pana si pe masuta de cafea .. I'am spus ca o sa vorbim cu tot orasul. Ca , slava Domnului , nu esti numai in casa asta , esti peste tot..

As vrea sa dau timpul inapoi , Bogdan. As vrea sa te iubesc doar din vise si sa nu mai doara atat de rau..

O victorie care a distrus tot..

Nu mai stiu sa scriu.. Nu mai stiu sa ma citesc , sa ma inteleg.. Nu ma mai regasesc.
Mi-era asa usor sa vorbesc de vise , despre povesti , secrete si dorinte ascunse.. Mi-era usor sa vorbesc despre noi atunci , cand tot ce-aveam era un viitor inchipuit ,  promisiuni si minciuni dulci. Era frumos...

Ne-am indeplinit visele, si le-am pierdut. Si-am pierdut tot ce-a fost frumos in povestea asta.. de fapt am pierdut chiar tot ce a fost..
Ar fi trebuit sa ramanem ca atunci .. ar fi trebuit sa ne regasim o noapte si sa plecam fiecare pe drumul lui .. Ar fi trebuit sa raman micul tau secret pentru totdeauna. Am gresit cand mi-am dorit mai mult de o noapte in bratele tale .. Am gresit cand m-am imaginat in locul ei, langa tine, la fiecare apus si rasarit. Si tu ai gresit ca ai avut curaj sa lupti .. Si ai castigat o lupta .. o victorie care a stricat tot.
Visele erau atat de pline de culoare si speranta.. Iar realitatea a luat pana si ultima urma de frumusete.

Sa incercam sa avem o relatie normala a fost o prostie . Sa ne prefacem ca functioneaza a fost si mai prostesc.. Relatiile normale nu functioneaza cu 10 ani si 2000 de km intre ele.. Visele da. Povestile functioneaza, si-s frumoase. Iar lacrimile pe care le provoaca sunt pline de speranta , nu de regret..

Ce-am ajuns acum , nu trebuia sa fim niciodata. Intre noi n-ar fi trebuit sa existe vreodata plictiseala , ignoranta sau indiferenta. Intre noi , cei care credeam cu atat forta in visele noastre, cei care adormeam in bratele altora si ne visam unul pe celalalt , trebuia sa fie doar pasiune si dorinta.. Iar acum nu mai e nimic.. E doar plictiseala , indiferenta si regret.

Noi n-am fost facuti sa fim impreuna ca un cuplu, ci ca un vis..

PS: Imi placea mai mult cand ma adorai..