Nebuna..

M-am trezit intr'o lume de nebuni. M-am uitat in jur si-am vazut doar iluzii, amintiri si vise.
Nu mai am planuri, scopuri sau sperante.. N-am nimic, si nu-mi doresc nimic..
Realizez din cand in cand ca toata nebunia e doar in capul meu.. Lumea asta e cum a fost intotdeauna, diferita pentru fiecare.

Imi vine sa plang fara motiv si simt cu imi pierd mintile pe zi ce trece. Mi-e frica sa ma gandesc ca maine e un nou inceput.. ca m-am saturat de inceputuri. Vreau cuprins.. doar cuprins, ca si de finaluri ma tem, c-am citit prea multe basme..

Ochii

Ochii negrii, de care am vorbit prea putin si pe care nu i-am uitat niciodata..
Ne-am reintalnit, cum ne-am promis candva . Ne-am intalnit si-am fost, pentru prima data, cum mi-am dorit mereu sa fiu. In bratele lui, la miezul noptii, intr-un parc pustiu si un frig ingrozitor.
N-am vorbit, pentru ca noi niciodata n-am avut nevoie de cuvinte. Sa-i ascult inima batand atat de tare mi-a fost deajuns.
Si mi-a zambit ca atunci, cu aceeasi privire care imi intoarce paginile sufletului si ma cunoaste cu totul, fara nici o intrebare.. Fir-ar al dracului de zambete, ca de ele ma tot indragostesc..

Tu ai simtit?

Nu stiu daca ai simtit vreodata singuratatea aia, cand nici o suta de suflete in jurul tau nu te mai incalzesc. Nici mama, nici frate, si oricat de plina de oameni ar fi camera in care esti, tu toti simti ca esti ultimul om de pe pamant..
Ei bine daca n-ai simtit-o, stai linistit. O sa-ti vina si tie randul.

Ma doare sufletul gol

 Ma trezesc in fiecare dimineata cu pofta de viata, dar adorm amintindu-mi ca tot imi pierd mintile..
Cand ajungi sa nu mai intelegi nimic la tine, sa stii ca nu esti pe drumul cel bun. Si tu sa nu faci ca mine. Tu sa privesti inapoi, sa intelegi care pasi i-ai facut gresit, sa te-n drepti si sa mergi inainte..
Eu am privit inapoi, de un milion de ori, dar niciodata nu mi-am vazut greselile, nu am invatat nimic.. Si m-am intors in trecut de atatea ori, incat nu am mai reusit sa imi revin.. Am ramas acolo, inapoi, cu toate usile inchise in jurul meu..

Poveste cu oameni adevarati..

''Mi-e dor de tati'' a suspinat Ana printre lacrimi. ''Dar i-am promis lu' mami ca nu mai plang''. Si-a sters repede lacrimile si mi-a zambit. Nu mai vazusem niciodata atata durere in ochii cuiva.
''Si mie mi-e dor de tati al meu, gandac..''
''Uite cum facem..''
Ma uitam la chipul ei cum se umple de speranta. Indiferent ce urma sa zica, Ana avea un plan sa-si alunge dorul, si asta o umplea de fericire.
''Tati nu vrea sa vorbeasca cu mine acum, dar daca il suni tu, poate pe tine te asculta. Si daca ii spui cat de dor imi e de el, o sa se intoarca. Iar eu o sa il sun pe tati tau''

Tati al ei a fugit cu o mami mai tanara si mai frumoasa, si nu se mai intoarce. Tati al ei are o amanta, una ca mine, care iubeste fara obligatii sau compromisuri, care isi inchide ochii si urechile in fata lumii si gandeste cu sufletul. Dar asta a lui tati vad ca nu prea are suflet, dar poate a avut... Of, proastelor! Ca nu stiti sa plecati cand trebuie..

''Asa facem'' i-am promis.''Dar maine dimineata! Acum dormim.''

''Vrei sa-mi spui o poveste?''

''Ce poveste? Cu printi si printese?''

''Nu! Cu oameni adevarati! Ca tine. Spune-mi o poveste cu tine!''

''A fost odata ca niciodata o copila care a crescut mare si puternica, luptand cu zmeii cei urati. Si ca sa intalneasca printi fermecatori, a pupat prea multe broaste. Cand i-a gasit, insa, i-a lasat sa plece, unul cate unul, pana a ramas singura.
A fugit de zgrimturoaice si s-a ascuns in paduri, unde a stat nopti si zile rupta de realitate si negasindu-si linistea.
Cand s-a intors, s-a intalnit cu lupul cel rau; de fapt cu mai multi lupi rai, si a ramas langa ei. Ca era naiva si credea in blana alba si moale.
Si nu a trait fericita pana la adanci batraneti, ca in povestea noastra cu oameni adevarati, zmeii, zgrimturoaicele, printii si lupii nu se termina niciodata; apar mereu si de unde nu te-astepti. Iar case de pitici sa ne-ascundem nu se gasesc..''

Adormise Ana, si habar n-avea despre ce vorbisem..

Virgula..

La mine in suflet intri ca in parc. Te plimbi, admiri peisajul, hranesti porumbei... Apoi te-asezi pe banca si scuipi coji de seminte peste tot. Si ce daca.. Doar tu stii ca pleci si te intorci cand vrei..
Dar vezi tu, parcul asta e prea mic sa nu-i pese de mizeria ce-ai lasat-o in urma.. Si-aici nu vine nimeni sa curete dupa tine, sau dupa oricare altul.. Aici se aduna gunoaie. Se aduna si raman acolo, pana nu mai incape nimeni de mizeria voastra..

M-am uitat la el si mi-am muscat buzele pana a curs sange.. M-am uitat la el cum credea ca le stie pe toate, cum lua hotarari in numele altora, fara sa astepte vreo parere, cum se pierdea iar in cuvinte mari si fara sens.
M-am uitat la el cum a iesit pe usa cu zambetul pe buze.. Ca 'asa trebuie sa fie'

Dar tare ii e frica sa puna punct. Tare se teme ca o sa-i fie dor de mine.. Si-a lasat o portita deschisa sa intre cand vrea el. A spus ca o sa vedem.. o sa se rezolve.. o sa se intoarca..
La mine-n parc bate vantul; porti si geamuri se inchid..

Eu nu pun virgule. Ori nu te opresti din scris, ori pui punct si-o iei de la capat..

Barbatul meu a plecat..

A si inchis usa dupa el, cu speranta ca nu se incuie, si se deschide oricand se intoarce..
Barbatul meu nu stie cate lacate imi pun pe suflet cand cineva indrazneste sa iasa cu zambetul pe buze..

Barbatul meu are planuri si scopuri de atins, si n-are timp, dom'le, n-are timp..
Barbatul meu crede ca nu e corect ca eu sa astept sa-si puna ordine in viata, ca e mai bine sa ma lase in pace..

Incepuse sa ploua tare si am simtit o nevoie ciudata sa sting luminile si sa ma uit pe geam. Le-am stint. S-a oprit. Fuck this

Am vorbit cu el (barbatul meu) in masina vreo doua ore. L-am certat , cum fac de obicei pentru timpul prea putin pe care il petrecem impreuna, pentru afacerile pe care mi le ascunde si pentru alte prostii care s-au adunat si mi-au futut entuziasmul fata de relatie. Totusi de fiecare data cand ii reprosam ceva imi venea pe limba 'Bogdan'.. De atatea ori am fost prea aproape sa pronunt numele lui incat m-am speriat si am tacut. Nu am scos un cuvant pana acasa.

Am stat si l-am privit conducand, si desi era constient ca nu mi-am dezlipit ochii de la el tot drumul, nu a reactionat in vreun fel.

L-am privit fara rost, incercand sa caut limitele atractiei pe care i-o port. Cat de mult imi doresc barbatul asta.. 

Eu, un varsator cu toate drepturile m-am indragostit de o fecioara. Fir-ar al naibii.. De o fecioara?