Si regreti.,

Sa stii si tu, copila proasta, oriunde ai fi.. ca daca lasi lucrurile sa se intample pur si simplu... ele se intampla. Langa tine, in spatele tau, deasupra ta.. Si nu le vezi.. 

Vorbesti prin idei care nu sunt ale tale, decizi scurt, eviti discutii si accepti hotarari straine..

Apoi te trezesti intr'o zi intr'o viata care nu e a ta, intr'o lume pe care tu insati ai creat-o, naiva, nestiutoare. Ai facut greseli.. Simple. Si lucruile au inceput sa penduleze in jurul lor. Le-ai intors spatele si le-ai lasat sa se intample. Iar si iar. Ai inchis ochii si urechile oricarui sfat, oricarei vorbe.

Si in ziua in care realitatea te priveste in ochi, goala, rece.. iti amintesti.. fiecare cuvant, fiecare povata, fiecare gand.. si regreti. 

Era o vreme cand simteam, atat de tare, atat de mult, incat nu-mi incapea sufletul intre peretii mei mov. Era o vreme cand plangeam, aveam atatea lacrimi, atata pasiune, atata ura..  era o vreme ..

Pentru o clipa te uiti in jur si esti convins ca ai viata perfecta, ca traiesti visul oricarui om de pe pamant, ca esti fericit si nimic nu-ti poate lua zambetul de pe buze.. Si totusi..

Fir-ar al dracului de amintiri!!

Amante..

Era tarziu. Atat de tarziu si ea pierduse de mult notiunea timpului. De parca nu mai avea sa fie niciodata a doua zi. De-acum n-avea decat sa urmeze o nesfarsita continuare a noptii lor de dragoste. Ofta

'Stii.. mi-as dori sa se termine timpul. Acum. Sa nu mai fie nimic'

El zambi scurt, trist, apoi se ridica intr'un cot si isi stinse tigara in scrumiera de pe noptiera.

'Mereu am crezut ca esti o romantica. Am citit eu, cumva, in ochii tai. Oare ai fost mereu asa?'

Rase. 'N-am fost nicicand. Vezi tu, a fost un motiv pentru care m'am facut avocata.'

Nu mai intreba nimic. Ea stia ca raspunsul fusese deja inteles. Nu era ea in patul lui. Era o alta. La fel cum erau toate femeile care adormeau langa el. Nu mai erau nici mame, nici neveste.. Nu mai aveau nici scrupule si nici onoare. Se tresformau, cumva, in barci goale, si'l asteptau tacute sa le urce panzele.

A adormit cu o mana pe umarul meu. Ii simt repsiratia calda pe o parte a gatului. Cealalta parte e rece. Mi-e frig...

Invata-ma!

Ne invata sa iertam, sa traim frumos..
Ne invata sa fim buni, sa avem grija de noi si de altii..
Ne invata sa iubim.

Sa uiti, te-a invatat cineva vreodata? Sa ii lasi pe oameni sa plece, fara sa-ti blestemi zilele si sa-ti calci viata in picioare. Sa-ti tii capul sus si privirea in fata, fara sa-ti fuga coltul ochiului la ce-ai lasat in urma. Sa nu te invarti ca un dement prin casa cautand urme de ieri.. Sa te ierti pe tine, si sa-ti mai dai o sansa, te'a invatat cineva?

Poate ar trebui sa stii sa ii lasi pe altii sa plece, daca tu nu stii sa pleci. Poate ar trebui sa inchizi ochii si sa nu te uiti la ei cand privesc inapoi. Sa ramai acolo si sa te prefaci ca nu te doare.

Ma doare pieptul de ciuda. Imi fierb tamplele si ma ustura sufletul. Doar de ciuda..