Poveste cu oameni adevarati..

''Mi-e dor de tati'' a suspinat Ana printre lacrimi. ''Dar i-am promis lu' mami ca nu mai plang''. Si-a sters repede lacrimile si mi-a zambit. Nu mai vazusem niciodata atata durere in ochii cuiva.
''Si mie mi-e dor de tati al meu, gandac..''
''Uite cum facem..''
Ma uitam la chipul ei cum se umple de speranta. Indiferent ce urma sa zica, Ana avea un plan sa-si alunge dorul, si asta o umplea de fericire.
''Tati nu vrea sa vorbeasca cu mine acum, dar daca il suni tu, poate pe tine te asculta. Si daca ii spui cat de dor imi e de el, o sa se intoarca. Iar eu o sa il sun pe tati tau''

Tati al ei a fugit cu o mami mai tanara si mai frumoasa, si nu se mai intoarce. Tati al ei are o amanta, una ca mine, care iubeste fara obligatii sau compromisuri, care isi inchide ochii si urechile in fata lumii si gandeste cu sufletul. Dar asta a lui tati vad ca nu prea are suflet, dar poate a avut... Of, proastelor! Ca nu stiti sa plecati cand trebuie..

''Asa facem'' i-am promis.''Dar maine dimineata! Acum dormim.''

''Vrei sa-mi spui o poveste?''

''Ce poveste? Cu printi si printese?''

''Nu! Cu oameni adevarati! Ca tine. Spune-mi o poveste cu tine!''

''A fost odata ca niciodata o copila care a crescut mare si puternica, luptand cu zmeii cei urati. Si ca sa intalneasca printi fermecatori, a pupat prea multe broaste. Cand i-a gasit, insa, i-a lasat sa plece, unul cate unul, pana a ramas singura.
A fugit de zgrimturoaice si s-a ascuns in paduri, unde a stat nopti si zile rupta de realitate si negasindu-si linistea.
Cand s-a intors, s-a intalnit cu lupul cel rau; de fapt cu mai multi lupi rai, si a ramas langa ei. Ca era naiva si credea in blana alba si moale.
Si nu a trait fericita pana la adanci batraneti, ca in povestea noastra cu oameni adevarati, zmeii, zgrimturoaicele, printii si lupii nu se termina niciodata; apar mereu si de unde nu te-astepti. Iar case de pitici sa ne-ascundem nu se gasesc..''

Adormise Ana, si habar n-avea despre ce vorbisem..

Virgula..

La mine in suflet intri ca in parc. Te plimbi, admiri peisajul, hranesti porumbei... Apoi te-asezi pe banca si scuipi coji de seminte peste tot. Si ce daca.. Doar tu stii ca pleci si te intorci cand vrei..
Dar vezi tu, parcul asta e prea mic sa nu-i pese de mizeria ce-ai lasat-o in urma.. Si-aici nu vine nimeni sa curete dupa tine, sau dupa oricare altul.. Aici se aduna gunoaie. Se aduna si raman acolo, pana nu mai incape nimeni de mizeria voastra..

M-am uitat la el si mi-am muscat buzele pana a curs sange.. M-am uitat la el cum credea ca le stie pe toate, cum lua hotarari in numele altora, fara sa astepte vreo parere, cum se pierdea iar in cuvinte mari si fara sens.
M-am uitat la el cum a iesit pe usa cu zambetul pe buze.. Ca 'asa trebuie sa fie'

Dar tare ii e frica sa puna punct. Tare se teme ca o sa-i fie dor de mine.. Si-a lasat o portita deschisa sa intre cand vrea el. A spus ca o sa vedem.. o sa se rezolve.. o sa se intoarca..
La mine-n parc bate vantul; porti si geamuri se inchid..

Eu nu pun virgule. Ori nu te opresti din scris, ori pui punct si-o iei de la capat..

Barbatul meu a plecat..

A si inchis usa dupa el, cu speranta ca nu se incuie, si se deschide oricand se intoarce..
Barbatul meu nu stie cate lacate imi pun pe suflet cand cineva indrazneste sa iasa cu zambetul pe buze..

Barbatul meu are planuri si scopuri de atins, si n-are timp, dom'le, n-are timp..
Barbatul meu crede ca nu e corect ca eu sa astept sa-si puna ordine in viata, ca e mai bine sa ma lase in pace..

Incepuse sa ploua tare si am simtit o nevoie ciudata sa sting luminile si sa ma uit pe geam. Le-am stint. S-a oprit. Fuck this

Am vorbit cu el (barbatul meu) in masina vreo doua ore. L-am certat , cum fac de obicei pentru timpul prea putin pe care il petrecem impreuna, pentru afacerile pe care mi le ascunde si pentru alte prostii care s-au adunat si mi-au futut entuziasmul fata de relatie. Totusi de fiecare data cand ii reprosam ceva imi venea pe limba 'Bogdan'.. De atatea ori am fost prea aproape sa pronunt numele lui incat m-am speriat si am tacut. Nu am scos un cuvant pana acasa.

Am stat si l-am privit conducand, si desi era constient ca nu mi-am dezlipit ochii de la el tot drumul, nu a reactionat in vreun fel.

L-am privit fara rost, incercand sa caut limitele atractiei pe care i-o port. Cat de mult imi doresc barbatul asta.. 

Eu, un varsator cu toate drepturile m-am indragostit de o fecioara. Fir-ar al naibii.. De o fecioara?

Barbatul meu

Si vine momentul cand gasesti barbatul care scoate din tine calitati pe care n-ai stiut ca le ai, barbatul pentru care ai lasa tot si ai incepe o noua viata, barbatul care iti da peste cap toate ideeile in care ai crezut pana atunci, care te face sa fii TU mai mult ca niciodata; acel simplu om de langa care, fara sa poti sa iti explici de ce, nu ai mai pleca niciodata.
Si am inteles de ce pe unii i-am vrut doar pentru o clipa, pe altii pentru o noapte.. Inteleg de ce cu unii au fost sa fie doar povesti si vise, cu altii doar lacrimi.. Acum stiu.

Pe tine.. pe tine te vreau pentru o viata. Langa tine vreau sa ma trezesc in fiecare dimineata. Vreau sa fiu femeia din spatele succesului tau, vreau sa fiu cea pentru care te intorci acasa in fiecare seara..

''Cati copii vrei?''

''In general vin cate unul.. ''

''Chiar vrei copii?''

''Chiar vreau''

''Sa mai deschidem subiectul asta intr-o zi''

''Yes.. I'd like to find you in that house.. Actually, I'd like to find you in any house. And this is the thought i'm leaving your house with at 5 in the morning.''

Oare cum pot..

''How can you get over this so easily?''

Poftim? Ce spui tu?
Si la tine prinde fericirea asta falsa.. Nici tu, care mi-ai simtit inima atatea nopti, care mi-au ascultat suspinele, care mi-ai sarutat fiecare bucatica din trup.. nici tu nu vezi ce e in sufletul meu. Nici tu nu vezi ca ma ascund de mine in fiecare noapte, ca imi gasesc un milion de lucruri de facut sa umplu golurile, ca ma mint. Nu vezi ca ma doare?
 Eu nu uit, si nu trec peste. Inca n-am invatat cum. Daca a durat, daca m-ati iubit, daca ati fost insurati, daca a fost frumos.. nu conteaza. Sunteti toti acolo, in bucatica vostra de inima din care mai muscati din cand in cand..

Fun

Data viitoare cand alerg in jurul barului calarind un tac, meditez in mijlocul unui cerc facut din tuburi de ketchup sau ling geamuri, inseamna ca iar am jucat biliard pe porunci cu Hatty. Si am fost praf.

I love you, I love you, I love you

I love you because all the loves in the world are like different rivers flowing into the same lake, where they meet and are transformed into a single love that becomes rain and blesses the earth.
I love you like a river which understands that it must learn to flow differently over waterfalls and rest in the shallows.
I love you because we are all born in the same place, at the same source which keeps us provided with a constant supply of water. And so, when we feel weak, all we have to do is wait a little. The spring returns, the winter snow melts and fills us with new energy.
I love you like a river that begins as a solitary trickle in the mountains and gradually grows and joins other rivers until, after a certain point, it can flow around any obstacles in order to get where it wants.
I receive your love and I give you mine. Not the love of a man for a woman, not the love of a father for a child, but a love with no name and no explanation, like a river that cannot explain why it follows a particular course, but simply flows onwards. A love that asks for nothing and gives nothing in return; it is simply there. I will never be yours and you will never be mine; nevertheless, I can honestly say I love you, I love you, I love you!

(Paulo Coelho) 

Pustie..

Stiti si voi ca mi-a fost sufletul mereu atras de relatiile interzise. Si ca a luptat pentru durere. Dar cand s-a indragostit de el l-am urat cu toata puterea.

Am fost fericita. Atat de fericita incat acum nu mai simt nimic. Si nu lacrimi imi curg din ochi acum, ci apa chioara, ca toate sentimentele s-au cosumat in patul lui.. dorinta, pasiune, mila, dragoste, regret, vina si obsesie. Si-mi curge pe fata doar frigul si cateva farame de vina..

Toate noptile in care am adormit goala langa el m-au lasat goala pe dinauntru. Atat de pustie incat pot sa-mi petrec toate noptile ascultand ecoul unui suspin..

Iubirea ta ma doare fizic

Am atins un punct in care toata pasiunea, toata atractia dntre noi mi-a facut greata. Un punct in care viteza cu care imi batea inima in bratele tale ma durea in tot corpul. Am plecat. Ti-am sarutat buzele, mi-am cules hainele si am iesit pe usa cu inima inghetata. Nu mi-am dat voie sa simt de frica sa nu tip de durere.
Si nu mai simt. Nimic.

Si crezi ca nu exista riscuri, ca acolo unde te indeamna instinctele gasesti doar fericire.. si ca momentele de placere vinovata raman neplatite. Inchizi ochii si te bucuri de clipa ca o copila naiva, prefacandu-te ca nu stii ce te asteapta cand te intorci in patul tau, prefacandu-te ca poti sa adormi in bratele lui, ca poti sa mori in bratele lui.. ca n-o sa suferi vreodata.
Dar te izbesti de rasarit, te izbesti de realitate si-l saruti pe frunte. Pleci. Si ti-e frica sa deschizi ochii intre peretii tai. Ti-e frica sa nu te striveasca singuratatea, sa nu-ti inghete sufletul patul gol.
Iubirea voastra e facuta pentru cele mai adanci intunerici si ti-e dor sa le privesti. Dar ti-s ochii prea stransi.

Si ti-e dor de el, fara sa stii de ce.. ti-e dor de mirosul pielii lui, de liniile fine din jurul ochilor lui ce-i tradeaza anii, de rasul lui infantil, de buzele lui si de degetele lui pe coapsele tale. Ti-e mila de cat de proasta ai fost.. sa-ti crezi sufletul si sa-ti urmezi orbeste instinctele.

Dar stii ca o sa te intorci in patul lui, ademenita de aceleasi ispite. Stii ca o sa regreti, ca o sa plangi, o sa urli si o sa te judeci.. si totusi o sa ai povestea pe repeat in fiecare seara pentru cine stie cat timp.. Si nu stii cum, si nu vrei , si nu poti sa o opresti.

Si nu doar ca stiu cat o sa doara... deja ma doare.

Ma doare patul gol si acum , cand stiu ca o sa vii curand inapoi. Ma doare sa aud usa si sa nu fii tu, chiar daca stiu ca in scurt timp vei fi. Ma doare cand nu iti simt respiratia calda si mainile reci; cand adorm fara sa am un picior peste tine si cand mi-e frig in zori, chiar si acum cand stiu ca maine imi vei incalzi patul si sufletul.

Si' ce-o sa fac cand chiar o sa pleci. Cand n-o sa mai intri pe nici-o usa, cand n-o sa mai simt parfumul tau in nici o camera, cand si peretii vor uita vocea ta. Si ce-o sa fac cand n-o sa suni, cand o sa imi fie frig in orice pat si o sa adorm stiind ca palmele tale mangaie alt trup. Ce-o sa fac atunci.. cat de puternica o sa mai fiu?

Amanta..

Mi'ai privit, tacut, trupul alb si gol intins pe patul tau. Parca ti-era frica sa m-atingi, cand mainile tale ar fi putut atat de simplu rupe bucati din mine. Mi-ai ascultat respiratia lenta, fara sa indraznesti sa te-apropii prea mult.. ''Nu e corect..', ai soptit intr'un tarziu. Ti-am privit ochii albastri si-am zambit. ''Ce nu e corect? Te temi ca o sa ma ranesti, ca o sa sufar?'' Ai afirmat din cap. Mi-am trecut mainile prin parul tau si ti-am sarutat buzele. Ai tresarit.

'' Stii ca o sa plec, stii cine ma asteapta acasa..'' 

''Stiu si c'o sa doara.  dar inca nu m-ai auzit plangandu-ma''

'' De ce esti aici?''

''Ca's fericita.''

''Esti frumoasa..''

Cum sa ma pierd de tine

As plange pana dorul tau seaca din suflet - dar imi curg ochii cu totul si-mi cad pleoapele
As tipa pana soaptele tale surzesc din urechi - dar se-neaca vocea in propriul ecou si se pierde
Si-as traspira pana dragostea de tine iese prin porii - dar mi se usuca tot trupul si cade

O sa ma iau si-o sa m-arunc in mare. O sa ma scufund in adancuri, ca nu cumva sa ma culeaga soarele si sa ma ploua peste tine iar..  

Interzis

Ma privesti plangand. Iti treci degetele prin parul meu si taci. Stii cat as vrea sa ma iei in brate si sa ma tii strans , totusi nu o faci. Imi stergi lacrimile si ma saruti. Zambesc..

Stiu cat de naiva sunt in ochii tai. Stim amandoi c-o sa sufar. Si stiu ca iti pasa, dar ti-e greu sa ma lasi sa plec.
Pe tine te iubesc pentru ca pot sa te am in fiecare noapte, desi nu vrei fi niciodata al meu. Te iubesc pentru ca ma sperie dorinta pe care o trezeste in mine fiecare privire de a ta. Te iubesc pentru ca stiu ca o sa inchizi ochii in bratele altei femei, si-o sa ma visezi. Te iubesc pentru ca imi esti interzis. Te iubesc pentru ca nu ar trebui sa te iubesc..

Ridica-te si lupta

O sa ma oblig sa vizualizez cele mai frumoase momente;  sa mi'i imaginez plangand pe toti cei pe care i-am lasat in urma ; sa imi amintesc toate greselile teribile pe care le-am facut. O sa accept , o sa regret , o sa plang , o sa urlu , o sa imi fie dor si-o sa ma doar. O sa ma conformez..

Sper sa invat intr'o zi sa stau fata in fata cu trecutul fara sa-mi fie teama, fara sa alung fiecare gand ce ma intoarce inapoi.
Mi-a fost prea frica.Am intors spatele si am ignorat razboiul. Am crezut ca pot sa ma furisez fara sa lupt. Am crezut ca o sa se termine pur si simplu, c-o sa raman nevatamata... Dar trecutul neinvins de gaseste si in gaura de sarpe, cand te astepti mai putin.. Te doboara nepregatit si te lasa sa iti lingi ranile si sa te tarasti, te lasa sa te vindeci doar ca sa te poata dobori din nou si din nou. Regretele ignorate se ascund in suflet si cresc.
Si poate n-o sa doara vreodata mai putin, dar poate intr-o zi o sa merg mai departe. De atata timp ma tarasc ca o lasa..
Mi-e frica! Mi-e atat de frica sa ma ridic si sa privesc inapoi. Mi-e atat de frica sa accept, sa regret, sa plang, sa urlu, sa-mi fie dor si sa ma doara..

Ochii negri

L-am cunoscut cand nu ma stiam nici pe mine , cine sunt sau ce caut. Si mi'a zambit, dulce si sincer. Dar vezi tu , zambetul lui mi-a intrat direct in suflet, fara sa intrebe sau sa ceara voie.
Ne vedeam zi de zi , respectand aceasi atitudine formala, impusa. Ne priveam uneori, mai mult sau mai putin involuntar, si reveneam fiecare la ale lui.

Si-asa am lasat sa treaca zile si luni, luptand sa reinvii povesti esuate si sa tin langa mine oameni pierduti.. pana am realizat intr'o zi cat de indragostita eram de el.
Am ramas la fel , zambindu'i formal in fiecare dimineata si furisandu-ma seara tarziu pe banca , la 'o poveste'. As fi putut sta o vesnicie, in bataia unor ochi negri , vorbind despre fericire si despre un Dumnezeu in care nici eu si nici el nu mai credeam, sau baiguind nimicuri pe care oricum le-ar fi ascultat fascinat, ore intregi..

Si ma obisnuisem sa caut si sa gasesc mereu motive sa nu ma mai ridic de pe banca. Ma obisnuisem sa povestesc si sa ascult, sa sfatuiesc si sa invat.. sau sa tac si sa ii simt prezenta.
Si totusi avea sa se termine , sa plec pe drumul meu cu zambetul lui pecetluit in suflet si sa nu mai revad vreodata ochii negri. Aveam sa raman cu sutele de intrebari si sa ma cert iar, ca n-am avut curaj. Ma resemnasem.

Dar a plecat el. Si n-am vazut ochii negrii de prea mult timp. Nu am auzi glasul cald vorbind despre fericire. Si n-are rost sa vorbim despre banci goale..

Ne-am iubit , nu-i asa? Si tare greu ti-a fost sa treci peste, sa uiti, sa renunti la .. cum? ''persoana pe care am iubito cel mai mult in viata mea...mai mult decat propria pesoana'' . Vai , Bogdan .. dar ce greu ti-a fost. Dupa o luna de zile in care eu mi-am varsat sufletul si-am ascultat cum mi se sfasie fiecare nerv putin cate putin.. tu ti-ai gasit marea iubire.. sau , ma rog, alta mare iubire.
Stiam. Stiam cat de ipocrit esti si m-am chinuit cu toata forta sa nu cred. Sa cred ca m-ai iubit si ca ti-a pasat. Sa cred ca nu poti sa uiti asa usor, nu dupa toate vorbele alea care ma-ntorceau mereu inapoi..

Dar ma rog .. cui ii mai pasa? Te invidiez. Ai stiut sa minti atat de frumos si cu atata pasiune. E un talent, sa stii. Nu multi il au iar unii nu stiu sa il foloseasca. Tu te-ai descurcat de minune.

Ma intreb ce-am fi fost .. daca n-am fi devenit 'noi'..

Inca..

Intru pe usa aia ... (da aia care acum e mereu descuiata si are doar un singur halat agatat) si simt golul ala (stii tu , pe care il stim noi din aeroporturi si gari) pe care nu pot sa il umplu cu nimic.. Schimb apa florilor (pe care mi le-ai dat cand ne-am certat , ca-ti facusesi iar bagajul si vroiai sa pleci) si mai arunc un crin, uscat intre timp. E-atata spatiu . Camera asta mica arata de parca n-a fost niciodata mai mare si mai goala. Oricum, i-am spus ca o sa ramana asa.. Ca n-o sa mai intri niciodata pe usa aia , si n-o sa mai fie nici un halat violet agatat. I-am spus ca s-a terminat. Ca poate , uneori , o sa auda vocea ta din difuzorul laptopului , dar o sa fie din ce in ce mai rar. Si'o sa m-asculte cum plang , dar deja s-a obisnuit cu asta.. I-am spus ca o sa ne chinuim amandoua , si o sa te scoatem de aici. Ce? Credeai ca ai plecat deja? Nici pe departe.. Esti peste tot.. pe perne , in dulapuri , in draperiile de la geam , pana si pe masuta de cafea .. I'am spus ca o sa vorbim cu tot orasul. Ca , slava Domnului , nu esti numai in casa asta , esti peste tot..

As vrea sa dau timpul inapoi , Bogdan. As vrea sa te iubesc doar din vise si sa nu mai doara atat de rau..

O victorie care a distrus tot..

Nu mai stiu sa scriu.. Nu mai stiu sa ma citesc , sa ma inteleg.. Nu ma mai regasesc.
Mi-era asa usor sa vorbesc de vise , despre povesti , secrete si dorinte ascunse.. Mi-era usor sa vorbesc despre noi atunci , cand tot ce-aveam era un viitor inchipuit ,  promisiuni si minciuni dulci. Era frumos...

Ne-am indeplinit visele, si le-am pierdut. Si-am pierdut tot ce-a fost frumos in povestea asta.. de fapt am pierdut chiar tot ce a fost..
Ar fi trebuit sa ramanem ca atunci .. ar fi trebuit sa ne regasim o noapte si sa plecam fiecare pe drumul lui .. Ar fi trebuit sa raman micul tau secret pentru totdeauna. Am gresit cand mi-am dorit mai mult de o noapte in bratele tale .. Am gresit cand m-am imaginat in locul ei, langa tine, la fiecare apus si rasarit. Si tu ai gresit ca ai avut curaj sa lupti .. Si ai castigat o lupta .. o victorie care a stricat tot.
Visele erau atat de pline de culoare si speranta.. Iar realitatea a luat pana si ultima urma de frumusete.

Sa incercam sa avem o relatie normala a fost o prostie . Sa ne prefacem ca functioneaza a fost si mai prostesc.. Relatiile normale nu functioneaza cu 10 ani si 2000 de km intre ele.. Visele da. Povestile functioneaza, si-s frumoase. Iar lacrimile pe care le provoaca sunt pline de speranta , nu de regret..

Ce-am ajuns acum , nu trebuia sa fim niciodata. Intre noi n-ar fi trebuit sa existe vreodata plictiseala , ignoranta sau indiferenta. Intre noi , cei care credeam cu atat forta in visele noastre, cei care adormeam in bratele altora si ne visam unul pe celalalt , trebuia sa fie doar pasiune si dorinta.. Iar acum nu mai e nimic.. E doar plictiseala , indiferenta si regret.

Noi n-am fost facuti sa fim impreuna ca un cuplu, ci ca un vis..

PS: Imi placea mai mult cand ma adorai..

Libertate..

Mi-e dor sa scap.. Sa fug cat mai departe de mine . Sa ma las in urma cu tot cu iubiri si doruri , cu tot cu planuri si vise .. Sa ma las acasa si sa plec . Sa evadez undeva , unde sa renasc, sa fiu pura si sa am destul loc in suflet pentru viata , frumusete si pace.. Sa ratacesc zile .. poate saptamani , cu toate gandurile departe si inspirand in plamani doar liniste si libertate.. Sa privesc apusuri pe plaje pustii sau in varfuri de munti si sa ma scald in mari involburate sau in vanturi pustii..

Sa ma intorc, sa ma reunesc cu mine. Impacata si pregatita sa iau din nou viata in piept cu zambetul pe buze.

Plang

De'atatea ori mi'am promis ca nu mai plang .. De'atatea ori am crezut ca mi s'au terminat lacrimile si'o sa plang cu picaturi de suflet pana o sa se termine si el si n'o sa mai am cu ce plange.. Si'asa a si fost .. mi'am plans sufletul pana la ultima picatura , si nu doar o data , dar s'a adunat inapoi si s'a plans iar..

Nu mai stiu sa scriu despre noi , iubitule. Acum, cand ne-am indeplinit visul , acum , cand suntem atat de aproape...ne rupem . Uite-te la noi . Nu ne mai e nici foame nici sete unul de altul. Nu mai tresar la nici o vorba de a ta, oricat de dulce sau de dura ar fi. Nu mai simt nici un foc arzand cu putere.. Simt doar cenusa .. cenunsa calda ..

Si plang , .. ca aveam dreptate. Povestea asta a fost facuta sa ramana doar vis si speranta. Uite vezi? Acum cand transformam visele in realitate isi pierd culoarea. Ne pierdem si stii de ce plang? Stii de ce regret? C'as fi vrut sa'mi amintesc de noi asa cum ne visam, nu asa cum suntem . As fi vrut sa pastrez amintirea pasiunii cu care ne priveam in ochi , nu indiferenta cu care ne atingem acum.

Si'o sa plang .. Si'o sa privesc cum ne desprindem farama cu farama si tot o sa'mi fie frica sa plec. Eu stiu , iubitul meu ca ne-am rupt de mult . Stiu ca nu ne vom mai regasi vreodata , si totusi nici unul din nou nu va avea curajul sa plece. Ne vartim aici , in cerc , fara sa plecam nici impreuna , nici pe un drum separat..

Si totusi plang , ca mi-e dor de imaginea aia din oglinda .. si mi-e dor de zambetul din spatele meu . Mi-e dor cealata periuta de dinti din baie si de celalat halat.. Plang ca nu stiu ce simt sau ce vreau . Si sper.. sper ca tot ce cred acum despre noi nu real . Sper ca atunci cand o sa se adune sufletul plans o sa culeaga si dragostea de unde s'a pierdut ..

Cateodata chiar cred ca sunt dusa cu capu' .. de fapt nu cred.. chiar sunt

Superficial

Trecut , prezent si viitor..

Pentru toti au un inteles clar , au o logica..
Si pentru mine sunt doar niste abstractitati fara sens..

Si cateodata simt ca prezentul meu nu s-a intamplat niciodata.. Ca ce traiesc acum e un timp fara nume care-o sa dispara cand ma voi regasi .. E un timp fara logica , superficial , un timp nedescoperit care trece mult mai repede si mai nesemnificativ. Simt ca adevaratul meu prezent e acolo , in lumea mea , in adevaratul meu timp si ca asteapta sa ma intorc la el . Iar cant o s'o fac, timpul fara nume o sa dispara si o sa o continui de unde am ramas .

Dar vezi cum e viata .. Ca timpul asta imi fura clipele adevarate . Ca timpul asta in care's eu acum n-o sa dispara pur si simplul. O sa ia toti anii pe care eu ii pierd in el , toate clipele care trec pe langa mine .. Astea nu mi le da nimeni inapoi ..
Si chiar cand o sa ma intorc la prezentul meu , timpul fara nume imi va fi lasat riduri pe chip si-mi va fi furat seninatatea ochilor.

E

Alb-negru

Nu mai stiu daca viata trece prin mine sau pe langa mine .. sau poate suntem in acelasi pas.. ori am luat'o inainte..

Nu mai stiu daca timpul asta e de partea mea acum , daca mi'e dusman sau doar indiferent..

Nu mai stiu daca sunt fericita , nici nu stiu daca ar trebui sa fiu..

Ma trezesc ploile in fiecare dimineata .. si e liniste .. si intuneric si singuratate. Eu inca te mai caut in jurul meu .. si in mine . Eu inca te vad pe cealalta perna , si te aud , si te simt .. inca ma trezesc simtindu-ti buzele calde pe frunte si mi-e frica sa deschis ochii .. ca e doar liniste .. si intuneric si singuratate..

M-am saturat de scenariul asta care se repeta iar si iar.. Mi-am saturat de aceeasi imagine alb-negru in care unul din noi mereu pleaca. 

Chiar ai plecat..

O singura pereche de papuci la marginea patului .. un singur halat agatat pe usa din baie.. un singur prosop si o singura perna sifonata..  Probabil .. toate inseamna ca ai plecat ,nu? . Dar cum dracu'.. Cand mirosul pielii tale e peste tot ?Cum ... Cand eu inca fac 2 cafele dimineata ? Cum...Cand oriunde privesc .. ... Chiar ai plecat? ..
Nu o sa intri pe usa aia si-o sa-mi zambesti? N-o sa-mi spui iar cat de frumoasa sunt? Nu o sa te iei de mine ca imi fac unghiile iar chiar daca sunt perfecte? Nu-mi spui ca fumez prea mult? Spune-mi . spune-mi ce vrei .. doar intra pe usa aia , lasa-ti papucii langa pat si pune halatul inapoi ..

Stii cand ne priveam in oglinda minute in sir?  M-ai intrebat daca o sa-mi fie dor de imaginea aia. Acum oglinda e goala , la fel ca restul casei si ca sufletul meu . Al naibii de goale .. toate. Si da.. mi-e dor.
Pana si parcul din capatul strazii e gol .. e pustiu . Chiar daca eu tot te vad langa copacul ala , incercand sa te calmezi dupa ce-am tipat ca o tampita la tine , tu nu esti .. nu esti acolo .Plang in acelasi loc si astept sa apari in spatele meu .. Tu nu vii sa ma strangi la fel de tare in brate , chiar daca eu inca iti simt bataile inimii..

Eu tot vorbesc ore in sir .. despre orice . Doar ca tu nu te incrunti de fiecare data cand intelegi ce greu mi-a fost ,si nu mai zambesti cand iti spun ce copil tembel eram . Eu tot ma intorc in fiecare dimineata sa te sarut pe frunte inainte sa plec .. si tot zambesc cand intru in casa . Da' patu'i tot gol si cafeaua e tot acolo.

Te caut ca o nebuna prin casa in fiecare dimineata..

Cred c-ai plecat .. Sau razi de mine? O sa intri totusi pe usa aia . Si-o sa ma iei in brate , sa-mi zici cat de prostuta sunt ca plang, nu-i asa?