Invata-ma!

Ne invata sa iertam, sa traim frumos..
Ne invata sa fim buni, sa avem grija de noi si de altii..
Ne invata sa iubim.

Sa uiti, te-a invatat cineva vreodata? Sa ii lasi pe oameni sa plece, fara sa-ti blestemi zilele si sa-ti calci viata in picioare. Sa-ti tii capul sus si privirea in fata, fara sa-ti fuga coltul ochiului la ce-ai lasat in urma. Sa nu te invarti ca un dement prin casa cautand urme de ieri.. Sa te ierti pe tine, si sa-ti mai dai o sansa, te'a invatat cineva?

Poate ar trebui sa stii sa ii lasi pe altii sa plece, daca tu nu stii sa pleci. Poate ar trebui sa inchizi ochii si sa nu te uiti la ei cand privesc inapoi. Sa ramai acolo si sa te prefaci ca nu te doare.

Ma doare pieptul de ciuda. Imi fierb tamplele si ma ustura sufletul. Doar de ciuda..

Acasa

Orasul mic cu strazile inguste si esplanada veche, cu cazinourile rasarind la fiecare colt si tot mai multe baruri Parcul, lacul secat si padurea de pe deal.. Fata blocului, cu copii, barfe si povesti de dragoste..

Pietrele de pe malul siretului si dealurile din'aintea lor, cu cararea din gradina care duce spre ele. Hotarul rasunand de glasuri, fantanile'adanci, cainii din strada. Paturile intinse pe iarba si painile proaspete. Hramurile si diminetile la fan...

Soba calda si patul de sub icoane. Soseaua de departe cu banca si povestile ei.. Semintele si berea de la poarta, saruturile pe'ascuns si pescuitul la balta. Coronitele din flori nemuritoare si dovleceii prajiti..

In oricare colt al lumii imi umbla pasii, in astea trei raiuri imi ramane sufletul..

A nins si'a iesit soarele..Si iar a nins..
Am pierdut cateva pariuri la munca cu vremea de Anglia in care primesti 8 anotimpuri intr'o zi.

Esti rece. Rece si mandru . Asa ai fost intodeauna??
Si acum cand vorbesc cu tine ma uimesc. Oare unde am gasit libertatea si frumusetea pe care o vedeam in caracterul tau?
Parca a luat'o marea.. Sau orasul cu strazile aglomerate si masini scumpe... Ti'a luat frumusetea si ti'a lasat rautatea asta in priviri..
Te uiti la mine cu privirea pierduta. Imi povestesti de cluburi si femei cu silicoane..
Unde s'a pierdut iubitul meu ce'mi vorbea de mama si de copilarie.. Pe unde l'ai lasat?
Unde e el, care'mi stergea lacrimile si'mi mangaia chipul..

Soaree

Am avut trei luni de iarna fara nici o urma de soare; A zambit ieri cateva ore, si a si umplut strazile de lume..


Ma rog, eu l-am vazut de pe geamul biroului mai mult, dar m-am plimbat la pranz prin parc si mi'am amintit de alti sori, din alte vremuri..

E frumos Castle Park, dar parca tot  altfel era soarele in fata blocului sau pe ulita satului..

Daca mi'ai spune sa fug pana la capatul pamantului dupa tine, as veni, ca o proasta.
Cu ochii inchisi si cu inima'n palme. As cara'o dupa mine pe banci de tren sau prin avione, as inota cu ea oceane adanci si as merge pe carari pustii pe'ntuneric. Nu mi'ar trebui lumina, nici stele sa ma ghideze. Mi'ar fi inima calauza destula. Ar sti ea unde esti si cum sa te gaseasca.

Copaci

Am fost candva copac - adanc plantata langa oameni si locuri. Si cineva m'a taiat si m'a dus departe si m-a lasat sa'mi urmez scopul. 

Acum pot sa ma tranform in lemne de foc, in usi sau in carti, cine stie... Pot sa ma fac orice se fac copacii, dar nu pot sa ma plantez inapoi, ca nu'mi mai cresc alte radacini.

Oamenii facuti sa stea locului toata viata, raman acolo unde au fost plantati. Oamenii taiati de la radacina isi umbla tot restul zilelor, fara liniste sau adapost. Ca nu multi sunt cei cu destula forta sa'si creasca singuri radacini si sa'si gaseasca linistea.

Cand am revazut ochii negri si i'am intrebat ce mai fac, mi'au spus ca fac ce faceau si'nainte, doar ca mai bine. M-am suparat.

El e inca copac... Frumos, mandru, demn si verde.

E fericit, traindu'si aceeasi rutina de fiecare anotimp si mereu crescand mai mandru si cu radacinile tot mai lungi. Ca toti copacii. 

Dar e infipt locului si nu pleaca nicaieri. Oricat de inalt ar creste, departarile lui sunt mereu limitate si nu o sa stie vreodata ce e in spatele orizontului. 

Noi, copacii astia smulsi de la locul nostru, suntem calcati in picioare, taiati in bucatele, amestecati si umblati drumuri lungi.  Noi ne pierdem inatimea, mandria si frunzele si purtam dorul padurii in suflet. Dar orizontul nostru e mult mai larg si fie in pagini de carti, lemne de foc sau usi, avem libertatea cu noi, si amintirile'n spate.

Odata taiati, lasati copacii sa'si urmeze soarta; Nu mai incercati sa-i duceti inapoi, in padure...