Era tarziu. Atat de tarziu si ea pierduse de mult notiunea timpului. De parca nu mai avea sa fie niciodata a doua zi. De-acum n-avea decat sa urmeze o nesfarsita continuare a noptii lor de dragoste. Ofta
'Stii.. mi-as dori sa se termine timpul. Acum. Sa nu mai fie nimic'
El zambi scurt, trist, apoi se ridica intr'un cot si isi stinse tigara in scrumiera de pe noptiera.
'Mereu am crezut ca esti o romantica. Am citit eu, cumva, in ochii tai. Oare ai fost mereu asa?'
Rase. 'N-am fost nicicand. Vezi tu, a fost un motiv pentru care m'am facut avocata.'
Nu mai intreba nimic. Ea stia ca raspunsul fusese deja inteles. Nu era ea in patul lui. Era o alta. La fel cum erau toate femeile care adormeau langa el. Nu mai erau nici mame, nici neveste.. Nu mai aveau nici scrupule si nici onoare. Se tresformau, cumva, in barci goale, si'l asteptau tacute sa le urce panzele.
mai scrie-ne ceva..
RăspundețiȘtergere"Nu mai aveau nici scrupule, nici onoare..."
RăspundețiȘtergereSi acum... tii sa ne faci sa intelegem ca te-ai abandonat?
A fost o noapte in care ai dat tot ce aveai si ai primit doar vorbe goale? Pentru o... avocata, schimbul ar trebui sa fie suficient. Rar simti ca primesti atunci cand sunt doar cuvinte implicate...
Dnt