marți, 12 iunie 2012

Ne-am iubit , nu-i asa? Si tare greu ti-a fost sa treci peste, sa uiti, sa renunti la .. cum? ''persoana pe care am iubito cel mai mult in viata mea...mai mult decat propria pesoana'' . Vai , Bogdan .. dar ce greu ti-a fost. Dupa o luna de zile in care eu mi-am varsat sufletul si-am ascultat cum mi se sfasie fiecare nerv putin cate putin.. tu ti-ai gasit marea iubire.. sau , ma rog, alta mare iubire.
Stiam. Stiam cat de ipocrit esti si m-am chinuit cu toata forta sa nu cred. Sa cred ca m-ai iubit si ca ti-a pasat. Sa cred ca nu poti sa uiti asa usor, nu dupa toate vorbele alea care ma-ntorceau mereu inapoi..

Dar ma rog .. cui ii mai pasa? Te invidiez. Ai stiut sa minti atat de frumos si cu atata pasiune. E un talent, sa stii. Nu multi il au iar unii nu stiu sa il foloseasca. Tu te-ai descurcat de minune.

Ma intreb ce-am fi fost .. daca n-am fi devenit 'noi'..

3 comentarii:

  1. iubirea este sora geamana cu incertitudinea!

    RăspundețiȘtergere
  2. Ati fi fost 2 straini ... asa cum a fost inainte sa va cunoasteti, asa cum sunteti acum cand s-a terminat :)
    oricum, important e zambetul ala ca s-a terminat, nu plansul de dupa :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Buna Rebecca. Iti apreciez blogul. Ceea ce ma face sa il urmaresc este faptul ca destule postari se potrivesc cu ceea ce a fost in viata mea sau inca este....si pe dansul...Il cheama tot Bogdan. Si tot in acelasi gen de barbat se incadreaza...:) Te pup cu drag.

    RăspundețiȘtergere