luni, 29 august 2011

E fără final .. şi fără început..
E ca şi cum te ştiu dintotdeauna , dar nu te cunosc deloc.. Ca şi cum primul sărut nu a existat niciodata.
Mi-e tatuată amintirea ta pe creier , şi mi-e frică să o şterg .. am auzit că doare.
Va trebui , cândva , eu sau tu să ne facem curaj să spunem gata . Povestea asta e în comă de prea  mult timp . Există degeaba. Dar ne e prea frică de ce va fi după .. Oricum prea multe nu mai sunt de pierdut.

3 comentarii:

  1. Spune gata, cu majuscule! Sa nu-ti fie frica de ce va fi. Nu va fi decat un alt inceput, un alt capitol din romanul vietii tale, pe care-l vei depana nepotilor cu un zambet abia perceptibil :)
    Sa nu-ti fie teama. Sa nu te temi NICIODATA de faptul ca trebuie sa repeti startul. Ce conteaza faptul ca cei prezenti pe stadionul unde este in joc medalia olimpica A VIETII nu mai sunt cei cu care te-ai obisnuit? Conteaza doar aplauzele celor care te apreciaza in timp real pentru ceea ce esti. Totul este sa treci linia de finish, indiferent cum.
    FII TU INSUTI!

    RăspundețiȘtergere
  2. Linia de finish reprezinta sufletul tau linistit, impacat cu toate cate se intampla in viata asta de doi lei.
    Ce mai ai de pierdut? Iti place situatia de gen "stand by"? Nu cred. Cred insa ca ai nevoie de un impuls minuscul, pentru a redeveni increzatoare.
    Nu-mi cere sa-ti spun care ar fi acel impuls, fiindca vei sti atunci cand se va intampla ;)
    Cred ca ai nevoie de putina infuzie "Kronstadt Ltd." :))
    Iti doresc o seara faina, si cu ganduri optimiste!
    Dorin.

    RăspundețiȘtergere