Nisipul poveştii noastre

Am făcut o clepsidră imensa şi am umplut-o cu nisipul saharei .am intors-o şi-am asteptat .. Am lăsat viata să treacă pe lângă mine , şi mi-am pierdut clipele privind-o .. şi-am aşteptat .. şi-am aşteptat..

Nu pe tine. Nu , ci sufletul tău . Am aşteptat să se facă mare , şi pentru câteva clipe să-ţi controleze raţiunea . Şi uite dragul meu . nisipul aproape a curs tot . Şi sufletul tău tot mic şi neputincios e. 

Vreau să-ţi fie dor de mine .. Da , da.. ştiu ca îţi este .. Dar vreau să-ţi fie atât de dor încât să apari la uşa mea la miezul nopţii , fără bani , cu telefonul închis şi grijile departe , şi să-mi spui cât de dor ţi-a fost . 

Vreau să mă iubeşti .. Stiu că mă adori , dar vreau să mă iubeşti . Să mă iubeşti atât de mult , încât să nu-ţi pese că ai putea trăi o viata singur , dacă eşti câteva clipe in braţele mele..

Mi-e teamă ca se scurge timpul , mi-e teamă că sufletele noastre au devenit prea slabe să mai lupte cu el. Mi-e teamă că n-o să ajungi la timp să întorci clepsidra şi să mă prinzi de mână..

Mi-e dor..